Miere cremoasa (aerata)

Nu toata lumea agreeaza mierea zaharisita si pot intelege de ce. Dizolvata in ceai, in orice alta bauturi sau aliment nu deranjeaza, dar cand este mancata cruda, acele cristale de glucoza formate prin granulare pot fi neplacute pentru anumite persoane.

Ce putem face?

1. O putem readuce intr-o oarecare masura la starea fluida prin incalzire (la o temperatura nu mai mare de 40 de grade Celsius, pentru a nu-i distruge proprietatile)
2. O putem transforma in “crema de miere” sau “miere aerata” asa cum o numesc eu. Am descoperit aceasta “tehnica” prin incercarea de a fluidiza niste miere cristalizata “tun”, descoperind mai tarziu ca chiar exista acest sa-i zicem produs (desi e tot numai miere) numit in engleza “creamed honey” sau “creamy honey” (in traducere liberea “miere cremoasa”), doar ca reteta originala contine si unt.

Cum si in ce fel?

Incalzind intr-un vas niste miere cristalizata (in incercarea de a o fluidiza), am inceput sa invart foarte energic cu o spatula din lemn (pe o perioada relativ indelungata, pana m-a durut mana). Am observat ca acele cristalele din miere au devenit foarte fine, mierea semanand tot mai mult cu o pasta. Am tras-o la borcane si am vazut multe bule de aer ridicandu-se pana a2-a zi. Cand am bagat lingurita in ea, am observat acea textura cremoasa, cristalele fiind vizibile si foarte mici.
Atunci mi s-a aprins un beculet, si am repetat procesul, doar ca de aceasta data am folosit un mixer la viteza mare. Rezultatul mi-a placut foarte mult.
A iesit o crema de miere fina, aerata si foarte deschisa la culoare (datorita minusculelor bule de aer) – cristalele fiind mult mai mici de aceasta data (datorita mixerului).

Evrika! Am descoperit crema de miere! Desi cu siguranta multi au facut asta inaintea mea 😛

De ce sa ne oprim aici?

Mai departe va voi arata un sistem foarte eficient al unui prieten, pentru a face miere cremoasa in cantitati mai mari.
Un cadru din lemn si un fund de bucatarie (puteti folosi la fel de bine orice altceva). Cadrul are si o fanta pentru sistemul de prindere:

Mai jos este sistemul de prindere impreuna cu un reductor si 2 palete de mixer industrial (din inox alimentar). Sistemul de prindere + reductorul sunt “jucarii” ceva mai complexe dar cu putina imaginatie, puteti adapta la situatia voastra (eventual conectati o singura paleta direct in mandrina bormasinii si folositi un vas cu un diametru mai mic in care sa mixati mierea):

Mai jos gasiti sistemul in actiune. Acesta este actionat de o banala bormasina. Viteza de mixare o adaptati in functie de nevoie. Puteti porni de la o viteza mica si pe masura ce se lichefiaza amestecul, puteti mari viteza.

Amestecul arata de parca ar fi maioneza, dar defapt este miere de rapita mixata. Dupa ce o mixati in jur de 20 de minute, trebuie trasa imediat la borcane cu capace si depozitata in loc intunecat si racoros, pentru a-si pastra textura cremoasa cat mai mult timp.
Tin sa mentionez ca mierea era cristalizata “tun” si ca a fost incalzita pana la maxim 40 de grade, si lasata la temperatura aia cateva ore (in jur de 5 ore). Abia apoi a fost supusa procesului.
Puteti sa va distrati punand prietenii sau mebrii familiei in dificultate intrebandu-i ce este 😛
Mierea isi pastreaza gustul si toate proprietatile nutritive, doar ca va capata o textura interesanta, care imi place foarte mult. Personal o prefer pe cea de rapita ca se deschide foarte mult la culoare, dar merge si cu alte tipuri de miere care se cristalizeaza (culoarea va fi diferita).
Puteti folosi sistemul pentru a face si “creamed honey” sau “creamy hooney” adevarat, adica sa adaugati si unt in compozitie (cam 1,5 linguri de unt fara sare la 1 kg de miere) dar testati pe cantitati mici (0,5 kg) sa vedeti daca va place.
Recomand sa nu vindeti asa ceva necunoscutilor, pentru a nu va strica piata. Oamenii sunt deja destul de scpetici, si daca le mai si oferiti o miere foarte deschisa la culoare si plina de bule, cu siguranta ridicati sprancene si semne de intrebare, chiar daca oferiti explicatii 😀