Propolisul nu e “caca” de albine!

Propolis in stupDragilor, am auzit una buna astazi si, cum am ajuns acasa, am inceput sa scriu acest articol.
O doamna doctor de la un spital local ma contacteaza si-mi spune ca vrea sa cumpere – si citez: “caca de albina”. Prima mea reactie a fost de indignare, desi radeam pe sub mustati. Am insistat: “spuneti-mi mai exact ce doriti, ca nu inteleg”.
La care doamna doctor: “Caca de albina dintr-aia maro, din care se face tinctura.”.
Ei, asa mi s-a aprins beculetul si am exclamat: “Propolis!”
Discutia a fost ceva mai lunga si, pe parcursul ei, doamna in cauza a inlocuit termenul de “propolis” cu termenul “caca de albina” de cel putin 5-6 ori. I-am explicat ca cele doua nu au nici o legatura, desi femeia nu parea sa fie prea convinsa.

Vorbind cu alti apicultori locali si din mediul virtual, am aflat ca multi s-au lovit de astfel de situatii, in care oamenii detineau informatia gresita cum ca propolisul reprezinta fecale de albine.
Deci, hai sa vedem care-i treaba cu acest “misterios” propolis.

Ce este propolisul si din ce este facut?

Propolisul este un produs apicol, deci o substanta produsa de albine, pe care acestea il folosesc, in principal, ca material de construtie – la caldura, acesta este moale si cleios, iar cand temperaturile scad, devine tare si casant.
Propolisul mai este numit si clei de albine, fiind o substanta rasinoasa si aromata. Acesta este colectat din mai mult de 20 de specii de arbori, muguri de arin, muguri de axilele, muguri de plop, frunze de diferite plante, muguri si scoarta de conifere, muguri si scoarta salciilor si clei de prun.
Cu siguranta, sursele substantelor din continutul propolisului sunt numeroase, albinele adaptandu-se la resursele din zona in care se afla.

De unde vine denumirea de propolis?

Cuvantul “propolis” isi are etimologia in limba greaca, traducandu-se “partea dinaintea cetatii”. Denumirea a fost data de invatatii greci din vremurile de atunci, acestia observand cum isi construiesc albinele stupul in natura, ajungand la concluzia ca propolisul joaca rol de protector impotriva agresorilor externi (cetatea reprezentand cuibul albinelor).

Care este rolul propolisului in stup?

Albinele folosesc propolisul pentru felurite reparatii, lipesc eventuale gauri in stup, captusesc peretii stupului cu un strat lucios si etans (impotriva curentilor de aer), lipesc podisoarele si spatiile dintre etaje pentru o mai buna ermetizare, lipesc ramele etc. Dar propolisul este mai mult decat un simplu material de constructie al albinelor. Acestea il produc si ca mijloc de aparare impotriva microbilor, mucegaiurilor, mumifica in propolis eventuali intrusi in stup – cei pe care nu-i pot cara afara (insecte mai mari, chiar si soareci), pentru ca acestia sa nu se descompuna in stup. Deci, propolisul are si un important rol de igienizare a stupului – actiunea sa este antimicotica, bactericida si bacteriostatica, prevenind imbolnavirea albinelor.

Apis Melifera sau albina domestica, ca si individ este foarte expusa agentilor externi (prin zborurile sale dese si indelungate) si, din pacate, sensibila la acestia (spre deosebire de alte specii de albine). Ele nu sunt facute sa reziste ca indivizi, ci ca un tot unitar, ca un organism viu (colonie), compensand aceste sensibilitati individuale, prin comunicare si actiuni colective, cum este producerea si folosirea propolisului. Astfel, ele au un grad de adaptare extraordinar, gasind solutii pentru probleme dintre cele mai grele.
De exemplu, in Franta (nu stiu acum daca si in alte parti ale lumii) exista colonii de albine din specia Apis Melifera (albina domestica) care se deparaziteaza singure de Varroa Distructor, lucru pe care l-au dezvoltat singure de nevoie (spre uimirea cercetatorilor).

Cum arata propolisul?

Propolisul este o masa lipicioasa de culoare variabila intre verde, galben, maro, rosiatic, negru si chiar albicios (in functie de substantele din care este facut) si are un miros aromat de rasini.
In imaginea de mai jos gasiti un exemplu de propolis in stup (indicat de sagetile rosii):
Propolis in stup
In imaginea de mai jos sunt bulgarasi de propolis colectat din stupi, spre folosire sau vanzare:
Bulgari de propolis

Ce gust are propolisul?

Am primit mai multe intrebari cu referire la gustul propolisului in stare bruta, cineva spunandu-mi chiar ca arata delicios. In ciuda faptului ca provine din stup si ca este produs de albine, propolisul in forma bruta nu are un gust placut. Acesta poate fi acru, amarui si chiar iute, gustul variind de la un stup la altul, de la o zona la alta si de la un anotimp la altul.
Personal, am gustat de cateva ori propolisul brut si, in prima faza, a fost iute si mai apoi mi-a lasat un gust amarui in gura.

Cum se recolteaza propolisul?

Personal, la inceput, avand un numar foarte redus de familii de albine (pana in 10), adunam propolisul de pe unde il gaseam in stup, in general de pe scandurile podisorului si dintre rame, razuindu-l cu dalta apicola si colectandu-l intr-un borcan. Adunam cantitati destul de mici, dar suficiente pentru uzul personal.
Pentru o recoltare mai eficienta, exista plase de colectare a propolisului.
Se pune o plasa speciala, relativ deasa (din plastic sau material textil) peste ramele superioare ale stupului. Albinele vor acoperi o parte din plasa respectiva cu propolis. Plasele incarcate cu propolis se fac sul si se refrigereaza sau chiar congeleaza (propolisul devenind casant la rece). Astfel, plasele se scutura iar propolisul, fiind casant, se desprinde cu usurinta.
Gasiti un exemplu de plasa pentru colectare propolis in imaginea de mai jos:
plasa colectare propolis
Gasiti mai jos un exemplu de plasa colectoare incarcata partial cu propolis:
plasa colectare propolis
Astfel de colectoare de propolis se gasesc in orice magazin de profil, fiind relativ ieftine.

O alta solutie (a saracului cum ii zic eu), pe care am vazut-o la batrani, este sa pui o bucata de linoleum sau musama peste ramele din partea superioara (ca si plasa colectoare). Albinele vor “murdari” de propolis bucata de linoleum sau musama, si apicultorului ii ramane sa razuiasca propolisul cu dalta apicola si sa-l depoziteze la rece (in congelator).
Conditia este ca bucata de linoleum sau musama sa fie foarte curata (eventual oparita) si sa nu fie spalata cu produse chimice!

Care sunt beneficiile propolisului pentru om?

Dupa cum vedeti, propolisul nu se aduna chiar usor, cantitatile extrase fiind destul de mici (in jur de 100-300g/colonie/an). Dar de ce se straduiesc oamenii sa recolteze acest produs apicol?
Raspunsul este simplu: propolisul este foarte sanatos pentru organismul uman!
Propolisul este un puternic anti-inflamator, anti-viral, anti microbian si anti-fungic natural si a fost folosit de catre diverse civilizatii pentru efectele sale terapeutice. Vechii egipteni au imprumutat de la albine tehnica mumificarii cu propolis, aplicand aceasta substanta in propriile ritualuri funerare. In acelasi timp, medicii din Imperiul Roman apelau la propolis pe timp de razboi pentru curatarea si vindecarea ranilor, arsurilor, pentru prevenirea infectarii lor, dar si pentru calmarea durerilor.
De secole, propolisul este folosit pentru intarirea sistemului imunitar, pentru tratarea unor afectiuni ale pielii, tratarea infectiilor virale si chiar in prevenirea cancerului.
Propolisul este un element de interes in industria cosmeticelor si farmaceutica, acesta fiind introdus in creme, unguente sau administrat sub forma de capsule, granule sau tincturi.

Cei mai multi apicultori (si nu numai) isi prepara singuri tinctura de propolis astfel:
Se amesteca 260 g propolis maruntit (tras prin razatoarea mica) cu un litru de alcool dublu rafinat de 98°. Amestecul se lasa la macerat timp de 14 zile intr-un loc ferit de lumina si mai trebuie agitat din cand in cand (daca este posibil si de 2-3 ori pe zi). Dupa cele 2 saptamani, amestecul se strecoara prin tifon rezultand tinctura de propolis (pe care o puteti administra oral sau extern, pe rani, arsuri, acnee etc.)
Tinctura de propolis rezultata trebuie pastrata in recipiente inchise la culoare, ferita de lumina.
tinctura de propolis
Din propolisul ramas pe tifon, dupa filtrare, il puteti amesteca cu untura (nesarata) de porc sau chiar unt (nesarat), rezultand o crema de propolis 100% naturala.

Exista si persoane alergice la propolis, de aceea acesta trebuie folosit cu precautie si eventual consultat medicul.

Propolisul darama mitul albinei care aduna numai nectar si polen, aceasta adunand si cele mai ciudate substante din cele mai ciudate locuri. Am vazut cu ochii mei albine care colectau cine stie ce substante chiar si din balegar sau carand betisoare din lemn pe care le foloseau sa intareasca fagurii naturali dintr-o scorbura (unde se afla stupul coloniei).

Propolisul este inca un minunat dar al albinelor si al naturii, de care omul se poate folosi pentru a-si fortifica sanatatea si chiar pentru a se vindeca pe cale naturala.

Sanatate maxima tuturor!

4 Comentarii

Leave a Reply to Dan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *