Hotii de stupi

Mai ieri discutam pe internet cu un coleg apicultor si discutia a atins un subiect delicat si anume hotii de stupi, despre care am zis ca merita sa “stric” un articol.
Personal am fost si eu victima acestora, lasandu-ma intr-o situatie critica cu stupina. Eram la inceput, nu aveam bani pentru cutii, familiile intrasera in frigurile roirii si totul devenise un mare balamuc.
Nu va zic ce senzatie neplacuta este cand mergi in stupina si vezi locuri goale, mai ales cand ai putini, nu ai finante si numai tu stii cum te chinuiesti sa-i transformi intr-o stupina adevarata. Pentru un moment in sinea mea am zis: “Gata! Ma las de apicultura! In tara asta nu se mai poate face nimic. Pana si stupii se fura?” – pe parcursul zilei, m-am calmat si am inceput sa caut solutii.
Apicultura in familia mea merge din mai multe generatii, si-mi amintesc foarte clar ca strabunicii mei lasau stupii in camp zile in sir, veneau doar sa-i verifice si sa inlocuiasca rame (scoteau ramele pentru extras si bagau rame goale) si nu era nevoie sa stea cineva in permanenta de paza. Noaptea cel putin stateau singuri acolo, nimeni nu se atingea de ei. In cel mai rau caz un rau voitor sau un animal mai darma cate unul – cazuri extrem de rare.

De ce sa fura stupi?

In primul rand stupul este o valoare. Pe langa valoarea sa in natura este un bun ce valoreaza bani lucru care-l face o tinta pentru hoti.
Apoi cred ca cel mai important motiv pentru furtul de stupi este reprezentat de fondurile europene. Pentru a se incadra in numarul de familii necesar accesarii unor masuri, anumiti “apicultori” recurg la cumparatul de la hoti, astfel cumparand stupi pe sume mici. Acestia muta familiile in cutiile proprii, si ard cutiile pagubitului sau pur si simplu revopsesc cutiile furate, si le folosesc.
Hotii de stupi actioneaza in general la pont sau cand gasesc in pastoral cutii nesupravegheate.
Cand am patit-o eu, hotii cred ca au cantarit la mana cutiile luandu-le pe cele mai grele, astfel lasandu-ma fara familii puternice, ba mai mult nici nu apaucasem sa extrag mierea. Deci pungasii chiar stiau ce fac.
Din fericire am reusit sa-i mut pe un teren (pe care ulterior am reusit sa-l si cumpar) unde exista om non-stop, caini si accesul facandu-se in asa fel incat oricine ar trece este vazut.
Anul acesta voi instala si cateva camere de supraveghere care vor inregistra 24 din 24 si le voi putea accesa prin internet de oriunde as fi.
Am inteles ca exista si rame cu localizare prin GPS, dar sincer nu stiu cat de scumpe si eficiente sunt si sper ca nu ma voi mai intalni cu situatii de genul.

La sat informatia circula!

Din vorba in vorba cu localnicii, la cateva saptamani mai tarziu am aflat de catre cine au fost furati si unde au mers stupii mei. Din pacate nu aveam nici un fel de dovezi concrete, cazul din punct de vedere legal ramanand neelucidat.
Hotii erau niste tineri din localitate, care au vrut sa faca un ban. Acestia i-au dus la o ferma mare din zona, detinuta de niste mafioti, proxeneti si alte “calitati”, care din cate am inteles detin aproape 600 de stupi, stupina care probabil este formata in buna parte din furaciuni – multi apicultori din zona s-au plans ca au fost calcati de hoti.

Dumnezeu nu doarme!

Un an mai tarziu, ferma in cauza a fost lovita de o inundatie cu pagube insemnate: zeci de hectare de culturi stricate, animale inecate si bineinteles stupina distrusa.
Numiti-o coincidenta, soarta, Karma sau pedeapsa divina. Nenorocitii in cauza au pagubit zeci poate sute de oameni (atat apicultori cat si din alte domenii).

Concluzii:

1. Nu cumparati stupi de la hoti, oricat de convenabil vi se pare, ca-i incurajati si nici voi nu veti avea parte de ei!

2. Fiti cinstiti! Nimic bun nu iese din furat!

3. Nu mergeti pe ideea “mie nu mi se poate intampla”. Protejati-va stupii cum puteti mai bine!

Apicultura este o meserie nobila, spirituala si in comuniune cu natura. Capitalismul a reusit sa o pangareasca intr-o masura sau alta. Depinde numai de noi care va fi viitorul ei.

Exista multi detinatori de albine, dar putini APICULTORI!